Sunt mai deștept decât îți poți închipui
Dar mult mai prost decât îți poți imagina
Dezechilibrul nu îl poți învinui
Am echilibrul rătăcit în palma ta

Atins de patimă nici patul n-are somn
Primind otravă-n diminețile străine
Tot caut zilele-n prezent până adorm
Trăind incert mă risipesc în amintire

Atârnă greu lacrima scursă din creion
Silid cuvintele să piară pe hârtie
Cântarul tremură lipsit de etalon
Nu știe dorul să-l măsoare-n poezie

Căzând din propria-mi balanță mă transform
Strivit de umbletul tăcerii plec din mine
Plutesc absent rostogolindu-mă diform
Cerșind uitării să mă scuture de tine

Cum ar fi marea fără valuri pe ponton
Oglindă soarelui în zilele senine
Cum ar fi dragostea pe rafturi la raion
Să poți alege cântărind ce e mai bine

N-ai echilibru când iubești abandonat
Cărând o stâncă agățată-n amintire
Te-apasă-n jos exagerând dezordonat
Umplându-ți talerul te paște nebunie