mă simt acum ca un străjer în post,
veghind asupra lumii pe care o iubesc,
de când am înțeles al vieții rost,
pot chiar și moartea să o răzbesc.

când m-am lăsat de valuri dusă,
prin lumea plină cu dulci ispite,
în fața cerului am fost supusă,
gândurile cu lumini au fost contopite.

eu sunt mai mult decât un glas,
care vorbește de pace, liniște, iubire,
eu sunt timpul dintr-un nou ceas,
lumii îi vestesc vremea de mântuire.

eu sunt o lumină care glăsuiește,
despre universul care vă iubește.