agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-11-16 | |
Mi-a șoptit aseară vântul,
Mângâindu-mă pe tâmplă Că-mi așterne tot pământul Chiar aici, în palma stângă. Nu știu unde i-a fost gândul Când s-a oprit să-mi vorbească- -Ce folos să am pământul dacă n-am și mare-albastră?!? Buimăcit de îndrăzneala De-ai nesocoti cuvântul, Mi-a șoptit că-mi dă și marea Cu-a ei valuri rânduri-rânduri; Mi-o așază în privire, Ochii-mi face azurii... -Ce să fac cu-a ei sclipire dacă cerul nu ar fi?!? Agitat, nevoie mare, Așa cum îi este felul, A strigat în gura mare: -Bine, poți să iei și cerul! "Nu-i destul!", mi-am spus în șoaptă "Nu pot trocul să-l susțin- el îmi e cât lumea toată, nici mai mult, nici mai puțin!" -Lumea mea-i tot Universul, nici mai mult, nici mai puțin! -Bine, ia tot Universul, tot ce Domnul a creat! Îmi răspunde învins vântul, Stând cu capul aplecat. -Vântule, îndreaptă-ți mersul, ia-ți și darurile toate! Ce să fac cu Universul dacă nu-l pot ține-n brațe, dacă nu-i pot spune-o vorbă de iubire și de dor, dacă inima-mi cea oarbă vede doar un singur om?!? Adu-l, vântule, la mine, Ia-l din cele șapte zări Să-l întreb: "Ce faci, străine? Cât mai stai în depărtări?".
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate