ÃŽn jurul meu
toate lucrurile par relicve.

Scrinul păstrează ii fără trebuință,
ușa scârțâie la adierea aburului de cafea,
manuscrisele îngălbenite alunecă
sub condeiul bont pe masa de ger.

Cucul
și-a închis chemarea
în pendula din perete
de parcă primăvara
nu-i decât o zi
de Sânziene.

Păpușa de pluș
zgribulită în fotoliu
își devorează zâmbetul.

Mândre de infirmitățile lor
mă acceptă cu înțelegere.