În stradă bețivul cartierului doarme
pe singura bancă liberă,
iarna l-a acoperit cu o plapumă închiriată.
Când este treaz privește prin geamul librăriei,
nu-și poate cumpără nici un creion,
gândurile-i sunt arvunite alcoolului.
Cândva scria pe fire de iarbă poeme
le-a rătăcit așa cum se pierd șansele așteptând.
Privindu-l mă topesc,
mi-am rătăcit visele asemenea iubirii neîmplinite,
nu-i recunosc timpului puterea de a îngropa trecutul,
nu mă împac niciodată cu mine,
precum nu mai cred că viitorul începe cu fiecare secundă.