bunicul spunea că
nu trebuie să îmi fie teamă de moarte
ci doar teamă
că nu mă voi bucura prea mult
de această viață

și după ce a terminat de spus totul
a murit
cu zâmbetul pe buze
încât ne-am chinuit ore
să îi ștergem zâmbetul de pe chip
pentru că nimeni nu credea
că murise

și biserica voia o moarte tragică
un mort disperat care cerea iertare
societatea voia o dramă de povestit
un mort învins de sistem

dar mușchii faciali ai bunicului
erau mai puternici
și oricine trecea pe lângă coșciugul lui de fag
începea să zâmbească
se ducea acasă și povestea
despre un mort care zâmbea
și nimeni nu credea că murise

abia atunci am înțeles
că reușește să învingă moartea
doar cine moare zâmbind