Un covor ce sta-n cărare-
Roșu, galben, arămiu-
Tot striga în gura mare,
Bătând chiar și din picioare:
"Vreau din nou verde să fiu!"

Crengile împodobite
Cu brumă sau promoroacă
Tremurau de frig, mâhnite,
Îmbufnate și-oțetite
C-a venit toamna degrabă.

Sus, pe cer, ca într-o cursă
Se-nvârteau nori cenușii,
Iară toamna picta dusă,
Melancolică intrusă,
Boabe vineții pe vii.

Picuri mari de ploaie deasă
Se-ntreceau către pământ.
Cu senilitate-aleasă,
Ceața e acum mireasă
Orizontului bătrân.

Straturile maicii mele,
Zgribulite, albicioase,
Au oftat și, cu durere,
Și-au pus roadele-n panere
Maronii cu dungi tăioase.

Plopu' cel înalt din zare
Părea capul să și-l plece-
Tulburat de-o apăsare,
Căutând o alinare
Pentru vântul crud și rece.

Numai veșnic verde bradul
Ce l-am sădit în grădină
Nu vrea să își plece capul
Nici să strice a lui tihnă-
Stă semeț, privind spre cer,
Nepăsându-i parcă cum
Toate-n jurul lui se cern...