anarhiștii începură să se cotonogească între ei de la steagul acela
o fată cu fața acoperită în haine largi violete cu gura desenată pe obraji pînă la urechi
dădu foc steagului mare agățat pe remorca unei utilitare
în timp ce alții călcau în picioare stegulețe rămase de la demonstranții pro
o rafală îi culcă la pămînt și unii rămaseră în sînge alții alergau haotic călcîndu-se în picioare
fata se legăna luminată de flăcări părea vie rîdea sadic rafale oprite de o explozie
și mirosul acela de teamă scrijelită pe lame zimțate
un chip deslușit prin fum tremura voce
versete din Carte îngenuncheau oameni
stupefiații priveau înlemniți vitejii își acopereau pantalonii stropiți cu urină
chipul creștea apropiindu-se tremura tunet și trosnete de oase

aproape de intrarea în beznă Ambrozie se ruga cu gluga trasă pînă la sprîncene
avea Cartea în inimă și bătea versetele binelui
se ridică brusc scoase candela izbind năprasnic
fata căzu iar zîmbetul rece i se strînse pe vîrful buzei de sus
sărutînd întunericul înghițind voce tunet și oase