Pe sub imensitatea de icoană
Genunchii au comori de rugăciune
Tezaur gurii Domnului a spune
Că vieţuirea noastră e tirană.

Mă prăbuşesc în crez în nalt genune
Şi îngerilor zborul duc spre hrană
Mai ies din ouă draci în larmă vană
Dar omul bun nu stă să îi adune.

Aud lumina-n mine cum mă strigă
Ca din ţigară fumurile moi
Mă ung în ţara ta, iubito, rigă.

Ne lepădăm de frunză amândoi
Scuipând din Măr, la loc să se înfigă,
Ni-i Åžarpe alungat pe umeri goi.