Mai cade un cuvânt pe alba hârtie
Mai pică un gând dintr-un cer grizonant
E ceață afară, e ceață 'n privire
Iar drumul spre tine e lung și înghețat.

Mai cade o lacrimă de albastră cerneală
Din tocul tocit de scrisul inert
Când mâna obosită de frigul de afară
încearcă să cheme un vis repetent.

Mai iese un oftat din duhul visării
Trecut peste doruri și nopți și speranțe
Mă îmbăt cu un vin din crama uitării
Şi aștept să mă ții iarăși în brațe.