zâmbești degeaba
râsul tău e la mine
îți miști buzele degeaba
cuvintele tale
sunt în buzunarele mele pline deja
aștepți degeaba am furat răbdarea
e la mine
stă printre cutiile cu amintiri bune de reciclat
printre nostalgii de beton și expoziții de lacrimi
încerci să mă lovești dar
violența stă în mâinile mele
tu plângi degeaba
lacrimile sunt la mine
le păstrez acolo pe cel mai înalt raft al conștiinței mele
dator cu încordarea gambelor
când mă salt pe vârfuri pentru ele
lacrimile tale
m-am îmbătat cu ele
și mi-am dat seama că sunt egoist și trist
dacă mor toți nu înseamnă că toate sunt ale mele
timpul mi le va confisca
ca o mamă lovind cu interdicții pentru țigarea dintre buzele nesigure ale adolescentului
el trage în piept viața
tu poți să mori
am să-ți păstrez eu viața la mine
am un sertar plin de chei
și pentru fiecare cheie un lacăt închis cu chei egoiste
fiecare lacăt își are cheia
cum fiecare zi își are noaptea
eu nu pot avea nimic mamă
și când cer limba mi se lipește de dinți
spui prea multe prostii dragule
să vină taică-tu să-ți pună lacăt la gură
sau să o coasă cu gută albă
degeaba vrei
cheia e la mine așa că taci