...în trecerea timpului-
ambiții nelimitate
amăgesc nemăsura.
pervertind verdictul divin
într-un pretext pentru masacru,
vocea risipitorului e
fără ecou.

căderi- într-un balans neorchestrat,
ale frunzelor,
ale oamenilor.
zile de iarnă posomorâte,
când
păcatul pândește la ușă
și apa fântânii
e tulbure.

orele-s parcă
prea scurte,
ciuntite de-nțelegere și răbdare,
iar vântul mătură-n grabă
oftaturile
soldaților răniți,
din tranșee.

întoarcere-n
memoria încă vie a străbunilor;
torțele-aprinse de la frontiera destinelor,
adumbresc pribegia,
abolesc sentința neodihnei.
Lameh
a cunoscut măsura
mersului prin credință.