Suflă prin inima-mi o adiere fină,
O briză transparentă ca de muselină,
De când te-am cunoscut…
Un vânt cald, ce nu-l poți prinde cu degetele
Și își face culcuș doar in scorbura inimii.
Si acum doarme la mine in suflet
De cand te-am cunoscut.

Si dacă ar fi sa te privesc printr-o lupă,
Aș vedea că este multă inimă acolo înăuntru…
Și ce lumină, ce mireasmă in interiorul ei….
Și ce adâncă, ce înaltă încăpere...
Dar nu ma pierd, căe lumină și tăcere.

Și stau, pe soba inimii plec capul
Și-aud un cânt, un răsărit de soare blând,
Mă mângâie cu valuri de divin suflând
Prin pieptul lui, se-aude-un fluture zburând.
Ce-a poposit in palma mea, cântând.