uitarea e un atac de cord
te ia prin surprindere
nu mai știi de tine
câteva milisecunde ești absent

revii în tine însuți mirat
că mai exiști e doar o întâmplare
pulsul iese din zbatere
exact ca un înecat salvat pe ultima sută

uitarea cuvintelor de orice fel e
o crimă
nu se poate ierta
cum să reînvii cartea tratatul poezia
dacă le-ai omorât prin nepăsare

remușcările îngheață pe monitor
e iarnă și uitarea e floarea încrețită pe geam