am crezut că pot trăi în cuvinte
că le pot iubi și ele vor crește mari și tulburătoare
că fiecare zi este o ispită de a nu semăna cu nimeni

sufletul meu deschis ca o carte mereu la același pagină
și cineva să își treacă doar umbra degetelor
închipuindu-mă cum respir

în fiecare dimineață să te îndrăgostești de un înger
iar el să-ți fie aproapele tău invizibil
cel pe care nu îl poți vedea sau hrăni
cel dus în spate de păsări

nimic nu este mai viu ca atunci când transpiră sângele
când patul se ridică peste moarte și începe
să îți divulge toate secretele acestei lumi

existența mea ca o fantomă ce îngenunchează.


Photo source: Barbara Baldi