gravitația
cade iubirea și
se face praf
împinsă de lună cu
brațul
pe țărmul interzis
el și amanta
se tăvălesc
stelele privesc și
se aruncă de pe cer
plonjează în apa
ochilor mei
în care se zbat peștii
prinși în
undețele pleoapelor
cădere decădere
moartea mă cheamă
mă ademenește ca un
trup gol
atât de gol
încât să vreau să-l
îmbrac cu mine.