fără de început
soarele strălucea în solzii peștilor
cârligele se desprindeau din gurile lor
și fiecare gol de carne se umplea cu lumină

ce apă frumoasă în care a nins

sper că moartea nu doare nici un pic
doar teama de a fi scos din universul pe care-l crezi
că este cel mai limpede cu putință

uneori simți că poți ierta totul
chiar și o iubire ce a rămas de ispășit pentru restul zilelor
frânt să fii, Dumnezeu te va îndrepta
căci sângele are înțelepciunea ce se ivește în frumusețea vulturilor
ce se nasc departe în munți

Am luat cu mine o piatră udă
cu ea am să mângâi sufletul tău
și moarte nu va mai fi.

Photo source: this-is-wild: “Winter’s tale” by Yanobninsk10