chiar acum traduc crivățul
într-o limbă necunoscută
și soarele se va îndura de voi

pe culmea dealului suie amăgirea
de jos o urmăriți cu grijă
să nu alunece

printre voi aici domnește vrajba
prieteniile se însingurează
mâna strânsă devine pumn
cuțitele nasc în inimi bricege pulsând impetuos

apăsați tasta unu

unu a mai rămas de răpus suportând apăsările voastre
ascultați tăcerea și-i cereți compasiune
pentru cuvintele irosite de urechea clevetitoare
guri cusute ați tot văzut, niciodată urechi

apăsați tasta diez
iminent vor țâșni noroacele, ielele invernale
veți câștiga fără să dați nimic la schimb
poate doar frigul strâns ca pe-o comoară

diez, nimeni nu-și cheamă câinele așa!
apăsați aleatoriu orice tastă și
vor tăbărî spre voi câini dispuși să vă lingă mâna care
suie dealul fără voi

dealul ăsta nici nu există
temerile îl prefigurează
Golgota puținelor taste
pe care nu le apăsați

crivățul se instalează ca orice app
în background

sunteți atât de singuri încât și frigului i se face milă și
se împarte pe sine în felii egale
celor siguri pe forțele proprii după ce
v-au secătuit de puls-bricege

urma să împart vina dar
sprayul ăsta și-a consumat piperul
aerul condensat, limba

vă las în vrajbă stăpâni și cu grija
să nu alunece
amăgirea înaintea îndurării