cum îi spunea cioran lui ionesco, atunci cînd începuse să bea
ieși din infernul acesta, alcoolul e diabolic.
tot așa am întîlnit și eu o mulțime de filosofi care îmi vor binele.

dar eu știu clar, ce nu te învață filosofia, te invață viața, iar unde viața dă greș
te învață alcoolul. nu minte, nu te părăsește la greu
cere loialitate și rezistență și adevăr, te învață să-ți întreci limitele.

îți trebuie o motivație solidă să bei, un scop. și nu depresia,
cei care beau de necaz nu sunt autentici, ci doar prefăcuți, delăsători
și leneși. așa spunea apollinaire, sunt liber, mi-a murit nevasta
pot trage în voie la măsea. alcoolul trece, iubirea rămîne.

de obicei îți rămîne ție, pentru ea iubirea e doar un joc social
sau o apucătură de pisică jucîndu-se cu orice se rostogolește.
tu îi privești chipul în pahar și pentru o vreme
îți acoperă golul.

să te îmbeți cu iubire e cum te-ai îmbăta cu fulgi de zăpadă.
nu bei pînă la pierderea demnității, dar cînd iubești, faci asta.
în orice caz, îți poți bea banii și mințile apoi dormi neîntors.

nu-ți poți bea iubirea, depre ea poți spune că e
o cădere nesfîrșită cu liftul, atunci cînd ea pleacă
și știi foarte bine ce frumoși sunt oamenii care pleacă.
și chiar dacă speri măcar să se oprească în iad
pe măsură ce suferi îți dai seama că picajul acesta infinit e iadul.

și cum minus cu minus dă plus, iad cu iad se face rai.
o sută îți crește pulsul, iubești mai mult, o simți atît de aproape
încît crezi că o poți săruta. dar ea e în altă parte, cu altcineva
și tu bei pentru fericirea ei. așa e iubirea.

privești pe geam lumina înghețată, derschizi fereastra
să unești frigul din tine cu cel de fară
tragi dintr-o țigară ca într-un sărut în care buzele ei îți suflă o fărîmă
de viață în piept, acoperind moartea cu o peliculă cianotică
albăstrie.

e atîta iubire în tine încît și dacă te-ar găsi mort ai părea atît de viu
încît și în lacrimile care îți îngheață pe obraz
se vede conturat cu migală chipul ei.

și bei, mai bei un pahar să ai de unde plînge
lacrimile te sculptează ca niște ghețari
să fii portetul celui care nu a mințit niciodată în dragoste
să iei păsări înghețate în mînă, să sufli peste ele apoi să le privești
cum zboară bete de fericire.