agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 331 .



portret al alcoolicului care întreabă qvo vadis, satana
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [batranutragator ]

2024-01-12  |     | 



pe satana l-am cunoscut prima oară
cînd aveam trei ani și am fost în prima mea comă alcoolică
am mîncat vișine din vișinată pînă cînd hypnos
a fugit de lîngă mine și
damigeană
iar eu am stat în spital vreo două zile

apoi satana a tot apărut în preajma mea
păream candidatul perfect, un fel de șef de promoție
la materia degustă, degustă, degustă pe săturate
încît și acum sunt convins că am dobîndit
o eleganță anume în a îmbrățișa
paharul cu degetele, de a-l duce la gură și a sorbi
ca un rege peste regi

am aproape 50 și lucrarea domnului s-a înfăptuit
prin satana, sunt singur și iubirea a fost mereu un accident
cu peste o sută de mașini înfipte una în alta pe autostradă
și chiar și atunci cînd am fost la biserică
a venit o măicuță cu broboadă la mine și mi-a întins un pahar
ia maică și bea, că e de sufletul lui
și așa parcă am trecut o jumătate de lume
în bunătatea de dincolo

am învățat să dorm în picioare și mereu am mers ca pe sîrmă
cele mai frumoase curcubee au fost petele de motorină de pe asfalt
care apăreau la capul meu ca o aură
prietenul meu de o viață a fost mendeleev
care a stabilit tăria de 40 de grade la votcă

dar partea cea mai frumoasă din viață a fost
faptul că m-am ales în timp cu
capacitatea de a bea chipurile oamenilor
că am ajuns să mă îmbăt cu atîția bărbați sau femei
încît nu mai știam cine sunt

le sorbeam chipurile pentru că nu mai știam cine sunt
și îi vedeam pe toți în oglindă mi-e sete, ne e foarte sete, spuneau
și nu-mi permiteam să se usuce vreunul
nu am fost niciodată singur cu paharul sau sticla în față
și am răspândit ndit peste tot pe unde am fost
zîmbetul de fericire al barmanului
că m-a servit
și nu am plătit.

și uite acum, în data stelară în care paharul de pe masă
are greutatea în plumb
te văd cum rînjești și zici că e momentul să ne oprim
încotro, satană
e timpul să mergem acasă.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!