Mergi mai departe, nu te opri,
Chiar dacă fructul se veştejeşte,
Tinereţea-i dulce, de vrei să ştii,
Bătrâneţea spre fluturi tânjeşte

Eu pe tine te-am iubit cel mai mult,
Cu –ntrebări şi cu tristă mirare,
Te-am iubit între azi şi demult,
Te-am iubit între cer şi uitare,

Primăvara din nou va veni,
Vom fugi din nou prin răzoare,
Ochii tăi mari ca de păpădii,
Vor privi iubiri trecătoare

Eu pe tine te-am iubit cel mai mult
Şi cu temeri şi visuri deşarte,
Însă astăzi sunt pe-un pat,muribund
Şi m-apropii teribil de moarte

Cât de mult aş fi vrut să-mi rămâi,
Tu, metaforă albă, plăpândă,
Fluturi albi creponaţi de hârtii,
Peste luna polară şi blândă

Ne vom dezveşmânta cândva de zăpezi,
Sângele va scăpa de blesteme,
Pe păşuni tremurând ca doi iezi,
Vom fi două iubiri prea devreme...