oglinda-n singur cugetul îmi muşcă
la unu-n matematici dor se-mparte
genunchilor zdrobiţi înalţ o carte
la Dumnezeu din a fiinţei cuşcă.

spre drum de veci merinde-s deoparte
şi o licoare zborul ce-mi împuşcă
în gânduri o enigmă dau de duşcă
la geam e roză-n ale iernii arte.

veghind în odăiţa solitară
lumini în noapte spre lăuntru-mi trec
şi imnul unic duc la popă-n nară.

ades în beznei patimi de zevzec
ascult strigoii lenevind pe-afară
apoi beau sânge crist şi demisec.