(I)
am visat să scriu un poem
în care să intri ca- ntr- o plapumă caldă
cuvintele sa te aline
fascinat
neștiind
în pierderea lumii
deschide-i
nicolas boileau coleg de bancă cu tatăl meu
vei citi încet și rar
îmbătată de o melancolie grea
miezul iernii pe drumul cocorilor
la zenit
teorii educația sentimentală
apocrife
-12 grade
o cameră de iarnă fără sobă
lucruri risipite franjuri rupte garduri metafizice
memoria lucrurilor
te regăsești și ești acasă
încă nu ne-am învățat gesturile
cum înfloresc femeile viața și o schimbă
pe drumul tău drumul meu
știu cine ești
vibrația magnetică a cuvintelor
rupe imaginarul
și-l împarte
fără început și fără sfârșit
risipite
lucrurile se adună
mihai apostu despre atlanți
ai studiat vreodată
drumul cocorilor într-o carte de jacques derrida
el era in căutarea drumului cocorilor
a vrut să vină la zăpodeni
să-l cunoască pe tatăl meu
tatăl meu știa
toate
sensurile și versurile din arta poetică
am vrut să semăn cu el pe drumul acela intangibil
e zăpadă e crivăț strigoi
monologul meu
despre deșertaciune continuă
în suspens
pe drumul cocorilor s-au așezat porumbei albi și moi
o aripă
o altă aripă
zburătăcirea
nu mă tem nu te temi
ne urmăm în moarte