și cum vă spuneam,
anul trecu repede,
asemenea unui măturător,
care-adună-n întunecimea străzilor,
câteva respirații întretăiate de fulgere.-
eliberându-se din lanțurile fricii,
pluto traversează constelația vărsătorului.

crivățul
a spulberat cu sunete distorsionte de
chitară electrică
valurile mării-
privirea ta visătoare,
urmărește zborul îndepărtat al
pescărușilor.

coaja-i crăpată,
piuind, puiul se trezește la viață;
limbile ceasurilor vorbesc
în graiuri necunoscute;
clipele se prăvălesc de pe coastele munților-
ziua-i ca omul,
omul, ca floarea câmpului...

disciplina și loialitatea-
fără patriotism,
se pierd în mlaștina slugărniciei.
privirile-s fixe, înghețate;
leii și năpârcile ies din cuștile lor;
totu-i sub tăcere...-
numai vântul doinește a jale.

opiniile gata făcute,
garnisesc meniurile zilei.
prestigiul- în folia de aur a succesului,
amplifică percepția gustului-
distrugătorii de neamuri,
șireți,
veghează la geamuri.

în fața unei cripte,
un copac desfrunzit alintă dorurile;
ascuns, printre ramuri,
un tril străpunge cerurile:
nimeni nu-i răspunde,
niciun ecou
nu cutremură zările.

cocaina, morfina, ecstasy și
heroina-s la liber;
serviți,
prima doză-i gratuită!
între nivelurile:
"blocat pe canapea" și " devenit canapea",
câinele se gudură.

astăzi,
toate drumurile duc spre
livada de piatră a memoriei-
locul de taină al creanțelor și titlurilor
de noblețe-
acolo unde diavolul spinos
rătăcește.

ne cățărăm
pe versantul abrupt al
dragonului de lemn;
slăbiciunile și poftele temperează elanul.
luna-și dezvăluie fața,
în dansul înflacărat
al patimilor.

undeva,
într-un sat din Senegal,
un fotbalist a constuit
un spital, o școală și un oficiu poștal.
"zece ferrari-uri, douăzeci de ceasuri cu diamante,
nu pot să-mi potolească foamea
din vremurile când mă antrenam desculț"

gerul nu se mai simte,
grădina-i însuflețită de cântecul naiului;
stelele scapără-n adâncuri de ape;
pruncii dorm, legănați de îngeri;
un fuior de lumină mijește printre nori:
Iordanul se-ntoarce
și face o pioasă plecăciune.