că știu ei mai bine
că nu așa trebuia scris și că nici victima n-a murit
în circumstanțele alea
că totul trebuie rescris pînă le convine tuturor
cum adicică adevărul aparține autorului
cînd e un bun comun
adevărul e al tuturor
nu poate fi doar al cuiva
tu taci
vinovatule
știu eu mai bine
adevărul

spun asta pentru că întîlnesc des oameni care vor să-mi rescrie viața
fiindcă sună mai poetic în versiunea lor
și eu sunt criminalul care a ucis
ultima umbră a inocenței ei
așteptînd-o la o cafea
care se răcea pe măsură ce nu mai venea

și pe trepte umbra mea cădea ca o bilă de plumb
îi spusesem că mă simt ca omul de tinichea din vrăjitorul din oz
gol pe dinăuntru
deci cu un suflet mare
soarele adormise pe partea stîngă cu o pernă dintr-un nor fără firmă
și cafeaua era zece lei pe terasa roz

de fapt ea venise să-mi spună că se vede cu altcineva
dar ce frumos e pe terasa roz
unde pentru o clipă o prăjitură îți poate înălța inocența
pînă la stadiul de curvă
și după
în pat
îmi punea că sunt probleme cu glicemia apoi s- îmbrăcat
luna era albastră
stelele aveau pistrui
eu nu mai aveam destui bani să plătesc chiria

și jur
rămăsese o căldură în cearșaf ca o combustie de stea
care topise o parte din cer și o parte din viața mea
ce-o fi dragostea ce-o fi mă întrebam
îmi răspundea pe un ton de dute-n mă-ta
o cucuvea

așa am văzut dar o poetesă a spus că n-a fost așa
că femeile nu fac așa ceva
nici măcar din răzbunare
de fapt cuvinte cum înșelat și răzbunare le țin doar dicționarele
ca pe niște axiome care nu pot fi demostrate și nici nu e nevoie
pentru că viața e frumoasă
și nimeni n-are nevoie de povestea ta

zic ziarele dar cu siguranță nu e adevărat
au fost doar 16 lovituri de cuțit în mai puțin de două minute
dar nu s-a gîndit nimeni niciodată cît i-a luat să se machieze
cît și ce rochie să poarte ce ruj
că și soarele făcuse nevroză
dar mai ales dacă după chestia asta se duce la spa sau la munte
cum credea că e mai bine
critica mea