păduri de gânduri liniştea o strică,
e cugetarea cu tumultul soră
şi draci de întrebare o adoră
din ou ieşind tenebrele de frică.

din clipă alergând spre trista oră
mirarea-n ochii minţii stă să zică
mistere adunând ca o furnică
şi-n zarvă când tăcerile imploră.

interogaţii beau licoarea acră
a nebuniei păcii în amurg
enigme-n căutări de miezuri curg
şi venerări de lacrimi le consacră.

un dumnezeu purtând cerneală-n dânsul
îmi e uimirii în hârtie plânsul.