precum un copil care învață să-și țină capul și începe
să meargă
niciun lucru pe care îl descopăr nu-mi pare mai bun
decât puterile mele

oamenii care au fost o vreme singuri sunt greu
de iubit
iar
dreptul de mamă îl are numai dragostea
din timpul netimpului
lichidul amniotic îngrijindu-se să-mi țină de cald
și de restul lucrurilor pe care le-am văzut
prima dată

numărând de la lumina zilei
pe care o păstrez în memoria primei treziri
și nu îndrăznesc
să-i spun camerei în care ploaia de câte ori intră
mă face să-mi țin respirația
lasă-mă să învăț

cafeaua pe care o fierb cu rugăciuni să mă țină gazul
miroase cum miros hainele tale atunci când reușesc să te conving
de absurdul unui refuz din care nu au de câștigat
nici dumnezeu nici diavolul

nu au mai trecut
pe aici
ninge atât de frumos încât s-a făcut drum de sănii

anul nou înseamnă bucuria vânzătorilor care înțeleg
iarna
gândurile despre dragostea ta
îmi consumă mercurul precum petrolul
din lampă

în ultima vreme mama întreabă de tine

ce mult trebuie să iubesc ploaia
pe acoperiș dacă alung somnul și dimineața mă găsește
cu privirea spre ușă așteptând să te întorci și să-mi ții trupul

așa cum doar oamenii se pot avea unul pe altul