e frig iubito-n raclă şi mă sperii
că n-am lăsat averi destul pe lume
cuvinte ce-n comoară zac anume
ca omului să-i crească-n văzuri Merii.

păcate să citească-n rit de glume
eu n-am iscat, luminile să perii
ci-n bezne-am mers la loc cu efemerii
şi toată zestrea mea-i nimic să-nsume.

şi versul meu în linişte nătângu-i
n-am spus defel din ce aveam de zis
în criptă vorbele nescrise-mi tângui.

la dreapta slovelor fiind promis
pe foaie pasul meu cel leneş stângu-i
deşi goneam cu inima în vis.