Când mie mi-e a moarte, cu tine mi-e mai bine,
Nu ştiu să spun acuma , când mi-e atât de rău
Dar n-am iubire-n mine şi greu mi-e fără tine
Şi nu-mi doresc acum mai mult de chipul tău

Te văd parcă sfioasă, candidă şi departe
Şi poate tragi şi ivărul cel vechi de pe la porţi
Şi-aş vrea să îmi citeşti finalul tău de carte
Să nu se mai termine sfârşitu-acestei nopţi

La stânga este apă la dreapta e pădure
Nici nu mai ştiu pe unde şi cum s-o ocolesc,
Şi lumea toată pare că vrea să mi te fure
Cu ce-i absurd într-însa şi mi-e neomenesc