Un rãgaz vã cer, un rãgaz, prieteni,
Cât sã bat la porţile luminii!
O secundã vreau, o secundã
Cât sã arunc balastul în spate!
Dar vã rog sã nu vã uitaţi
La ce rãsare în urmã:
O fi vreun munte de sare
Sau o pãdure întunecatã?
O fi vreo mare de lacrimi?
Ce mai conteazã!
Voi sã rãmâneţi întregi!
O adiere de aripã îmi trebuie, prieteni,
O adiere cât sã-ncremenesc furtuna
Ce va sã vinã dupã
O zi cu soare!
Dar pentru asta
Rãgaz sã-mi daţI
Cât sã inspir
Aerul tare şi celest
Al clipei minunate de acum!...