agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-02-14 | |
Obişnuiam, nu ştiu de când, sã strig,
Cu aprig dor, cu-adâncã patimã, cu frig, Fãrã de ţintã, cu-ncordare, fãrã glas, În fiecare dimineaţã, în fiecare ceas. Un ultrasunet, o enormã disperare Se-oglindea din mine cu înverşunare: În pietre, în apã, în bolta albastrã, În paşii, în glasul, în privirea voastrã. Şi revenea apoi ca o furtună asupra mea Colţoasã, goalã, searbădă și rea. Pãrea cã rãtãcesc prin lume, Pustie, singurã, fãrã de nume, Cã nu e pentru mine niciun rãsãrit, Cã sunt ca un copil neînţeles şi pãrãsit... Azi, razele murinde, în apus, Pe-acelaşi drum cu mine te-au adus, Din ochii mari cerşeai ceva, Poate un zâmbet, poate alinarea mea. De mine ai trecut, te-ai depãrtat, Şi-atunci durerea am simţit cu adevãrat, Cãci, ca un trãsnet, o infamã lovire Tu ai primit! O, lume în sãlbãticire! Cu-adâncă disperare, spre tine-am alergat Şi-am sãrutat obrazul lovit şi-nlãcrimat. Cu sufletul topit în palmã, în racursi, Ai murmurat un plâns şi slab: „Merci!” Fetiţa mea strãinã, firavã, inocentã, Trãim în lumea ultradecadentã: Eu cu un strigãt de spartã vioarã, Tu cu privirea umedã de cãprioarã, Eu rãtãcind pe drumuri fãrã nume, Tu cu aripa-ncâlcitã prin imunda lume...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate