agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-02-21 | |
S-a întâmplat în ‘907, pământul să ne cheme-n moarte.
Ne-alungă viața de la masă, ne biciuiește neîncetat, Ne plâng copiii în pridvor, de foame urlă un popor. Sus, în palate, ghiftuită stă boierimea mulțumită, Ciocoii strică-un viitor, prin sate moare un popor. Ne cheamă moartea ne-ncetat din iadul ăsta blestemat, Ne plâng strămoșii sus, din cer biete schelete pe ogor. La capitală, boiernașii se plimbă-nfofoliți în blană, Iar în bordeiele de lut ne cere iarna greu tribut. Ne-am răsculat în primăvară când moartea ne chema afară, Am luat conacele prin luptă și am trecut boieri prin furcă. Am pus pe foc o țară-ntreagă, voind ca toți să înțeleagă... Cuțitul ne-a ajuns la os, nu mai răbdăm fără folos. Armata a venit în sate, să ne întoarcă iar la sape, Dar noi, sătui de pătimit, i-am înfruntat și n-am fugit. Acum ne ține cimitiru-n brațe, ne-ascundem viii printre morți, Se trage-n noi ca-n niște hoți, copiii plâng pe lângă porți.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate