Se scrie taină-n stelei lumânare
Şi peste umbre ceară se prelinge
E luna-n joaca pruncului o minge
La pieptul mamei treaz de vamă are.

Şi gândul către haos mă învinge
Înfăşurat în straie de-ntrebare
Iar neputinţa lui de-a şti mă doare
Şi trec mirări în goană sub meninge.

Cenuşa cugetării păsări vinde
Dar morb teluric poartă-n rece zbor
ÃŽn plisc cu ale omului merinde.

Spre a cunoaÅŸte uneori mai mor
Da-n raclă nu-i etern spre a cuprinde
Doar ciob de clipă-n timpului urcior.