pentru că tu mă faci genial și iubirea ta 
scoate tot ce-i mai frumos din mine fără să pretindă nimic, 
pentru că m-aș simți inutil dacă lacrimile tale 
nu ar cădea pe umărul meu și carnea dulce 
de om n-ar sfârâi în interiorul conștiinței, unde ceva 
spiritual nu s-ar trezi să-mi spună că ocaziile se răzbună, 
dar în cazul tău reprezintă felul în care ființa umană încearcă să treacă,

pentru că nimic fără Dumnezeu înseamnă nimic fără iubire, 
iar nimic fără iubire înseamnă nimic fără tine și pentru că 
atunci când fizic suferința depășește speranța de viață primită 
la naștere, când am început să căutăm tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte,

pentru că toate aceste lucruri înseamnă de fapt 
un întreg pe care nu-l poți împărți fără să inventezi 
alte lumi, 
iată de ce ești singura în stare să spere, 
să nu se laude, să sufere totul, să ierte în felul naturii noastre divine, 
care de mii de ani lasă lumea mai bună ...