De mult timp, nu s-a mai vorbit despre straiul meu
Mi-l observ în oglindă, pe sub riduri late, adânci și sub albul lapte care mă binecuvântează din cer
Am maramă ca bunica
Cămeșă albă și la gât port mărgean
Poate atât să se spună despre această sirenă îmbătrânită
”Locuind în mărgean, amintindu-și
Cu perete de mărgean
Și prin ferestruici treceau pești...”
Când aveam doi ani, mi-au pus părinții cercei cu bobițe de coral
Primii mei cercei
Crezi că pe la sirenele pământului este coralul?
Dar, sigur mărgeanul este
”Mărgeanul”,
Suspină, Ionuț.
Așa spun toate ”Amintirile din copilărie”, culege cireșele, că s-au copt
Cum ar fi să vină pești, dar ei nu au mâini pentru cireșele mele
Cum ar fi să treacă acum un pește, chiar prin fereastra deschisă
Pe afară e soare, dar eu sunt singură ca ploaia
Noroc că în loc de degete am penițe care nu se lasă, din corp.