Aştept să pleci prin ascunzişuri, iarnă,
Mi-e frig şi câinii latră parcă a pustie,
Iubirea -ngheaţă şi încep să cearnă,
Fulgi mari predestinaţi s-o reînvie

Mai este mult de aşteptat , iubito,
Şi ia-ţi fularul, nu-l lăsa acasă,
Zăpada infinită ce-am privit-o,
Azvârle o iubire -ntr-o crevasă

Nu-ţi fă bagaje inutile, doamnă,
Nu te conduc departe dintre case
Sunt păsări care-ngheaţă peste iarnă
De-aceea să rămânem prin oraşe

Brânduşe nu mai cresc pe lângă casă
E primăvară doar la tine-n suflet
Dar nu-ţi fă griji, omătul se revarsă
Cînd vei pleca departe , într-un vuiet

Nu te lăsa sedusă de verdeaţă,
Un ghiocel n-aduce primăvară,
Mai stai acum cu mine cât e ceaţă
Şi pleacă-apoi cu vechiul tren din gară