azi dimineață
cerul arăta ca o hartă
drumurile mele erau niște vene
gândul la tine mă desena moartă
oamenii toți erau
niște desene

știi

în toată arlechinada asta de ființe
care se declară vii
numai tu clipești din gene
ca și cum mi-ai spune povești

era o muzică în care ești

ești
cel care îmi prăda prada
era de parcă capul lui john lennon
lumina strada

de soare nici nu mai vorbesc
soarele a fost de mult timp aruncat
într-un gol
a fost bandajat
a fost operat la cap
a fost ani de zile ținut în soluții
cu spirt și lugol

și tu
tu erai și nu erai
fixat adânc într-un pătrat
mare și negru ca moartea mea
care te privea dintr-un pisoi alintat
încercam să-mi țin ochii
larg deschiși

venele mele miroseau a mirt
sângele îmi țâșnea din iriși
poeții ne cântau într-un birt

capul
vai
capul tău se legăna trist

ne legam unul de altul cu ecosisteme
drumurile mele erau niște vene

azi dimineață cerul arăta ca o moartă
strada era bombardată cu vișine
mașinile le striveau
erai și nu erai
cu
mine
viu

vii?
Ești?