agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-02-27 | |
și eu împing la căruța plină cu lemne în frigul care îți face strănutul
o mică ninsoare. sunt încă pe vremea în care mucii din nas se șterg cu mîneca am cizmele de cauciuc ale bunicului și calul abia trage la deal. e o zi bună căruța e plină și căldura din sobă e aproape pisicile deja se alintă gîndindu-se la soba caldă în care arde focul în care ard trupurile noastre muncite și transpirația calului se risipește ca un abur în aerul de sticlă înghețată. e lună și la amiază și cîinele mai trage cîte un urlet ca și cum ar fi astrolog și mi-ar prevesti viața care urmează să fie. acum pun umărul la căruță și pădurea are gheare de parcă i-am fi furat copiii dar copacii nu se iau în brațe ca eu și tataia mărin. copacii nu se iau în brațe de frig. deschid conserve de pește așteptînd să găsesc copilăria dar conservele s-au schimbat copilăria mea nu mai e aceeași, spun conservele de pește de acum. am complexul infinitului, dar infinitul e încă mic, și plînge. uneori mi-e dor de-o palmă de-a mamei. sunt tot copilul ei, sunt tot copil, sunt copilul care înnoadă raze de lună în lipsa ei. pe un deal a înflorit o bombă, pe alt deal aveam noi o casă în care iarna înfloreau ferestrele și ne băgam unul în altul să simțim căldura pe care ne-a dat-o domnul. domnul era beat, dar știa cum a apărut omul, știa cum a apărut focul. știa că păcatul primordial e minciuna. și spunea că așa ceva nu e permis cu toate că în război și iubire e totul permis. cine crede asta, eu cred că și în război e permisă iubirea. orice palmă a mamei e mîngîiere. rănile trupului se vindecă, uite că și cele ale sufletului. împingi la căruță duci lemnele acasă, încingi focul, pui o țuică la fiert, cu boabe de piper și apoi mai faci o dată contabilitatea cerului. stelele ies pe minus. tu ești.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate