Iubito, dacă vine noaptea
N-am ce să fac, așa mi-e scris,
Să eludez realitatea
Ca un captiv al unui vis.

Un vis în care a ta palmă
Se simte caldă-n palma mea,
Afară, ploaia cade calmă
Și-o ascultăm după perdea.

Și-atâta liniște divină
E-n jurul nostru și în noi,
C-auzi sărutul cum se-nchină,
Supus, la umerii tăi goi.

Iar luna, față abia face
Norilor, strânși ca într-un caier,
Miros de ploaie și de pace
Jur împrejur, se simte-n aer.

Și prin fereastra larg deschisă
La strada udă ne uităm,
Ca la o lume interzisă
În care vrem emigrăm!

Hai, totuși să dansăm prin ploaie
Noi doi, etern îmbrățișați,
În visul ăsta nu-s războaie,
Nu ne simțim amenințați.

Aici nu este răutate,
E micul nostru paradis
Și este calm în tot și-n toate,
Păcat ca visul e doar vis!

Știu, poate nu m-ajută scrisul
Să spun ce simt cu-adevărat,
Căci nu e vis frumos ca visul
Cu ochii larg deschiși visat!

Chiar simt că în acest decor,
E-o graniță acea fereastră:
Aicea este lumea lor,
Acolo este lumea noastră

Și chiar dacă-n această lume
Ne e accesul interzis,
Spre ea toți zeii-o să ne-ndrume
Pe noi, captivi ai unui vis.