Stropind lumină luna-n căi senine
Sub ziduri creşte umbra-n tainei floare
Ca întrebarea-n chin s-o înfăşoare
Şi clipa fără vreme-n gânduri vine.

Te smulg din neam femeilor uşoare
Şi mi te fac virgină-n miez din mine
Iar cugetarea-n unghii lungi te ţine
Şezând în cântece interioare.

Când te-ncarnezi e hram pe la biserici
Misterul nopţii leneş îl îmbraci
Şi mi te am în locuiri ce-s sferici.

În cercul strâmt de-a exista la vraci
Te duc și-apoi te-arunc în nări de clerici
Tu cânți cunoaștere mereu când taci.