noi doi avem ceva în comun
dragostea
frica de ziua de mâine
moartea
precum cea mai scurtă mișcare a degetelor ce mi-au trecut
vreodată prin păr
 
mă obișnuisem să-ți rostesc numele în fiecare seară
cum făcea dumnezeu cu numele lui iuda
sau al smochinului fără roade
după mintea fecioarelor neînțelepte dar nu la fel de puternic
să le fie exemplu
 
mult timp după ce am crezut că murisem
am înțeles că viața înseamnă mai mult decât amintiri
neplăcute
și că ploile nu aduc întotdeauna belșug
 
în inima mea un gând din copilărie
revenea precum momentul unei rugăciuni 
care vrei să ajungă mai repede
în cer
să nu te vadă nimeni când recunoști că
ai nevoie de cineva mai greu de plătit decât adevărul
 
de atunci mă îmbrac doar în negru
 
ziua în care am găsit aur a fost ziua în care l-am pierdut
pe dumnezeu
după aceea am început să dorm bine
 
nu mai avea cine să-mi spună
norocul e ca nevasta altui bărbat
cu cât îl cauți mai mult cu atât te părăsește mai repede
 
mi-am înfipt cuțitul atât de adânc încât ar fi trebuit să mă îngroape cu el
dacă tu nu ai fi fost de față
 
stă și în puterea științei să ierte