am închis subiectul
și am pus
lacătul pe el
cineva trage de
gratii
se izbește cu capul
de lună
vânătăile sunt albe
pete de lumină pe
chipul vieții
dezamăgirea
ce o fi și asta
pare o cucoană care
scormonește cu cuțitul
în mine
în căutarea bulbilor de
flori
din care să înflorească
primăvara
simt că a explodat
în mine ceva
ca un bloc
care se agață de cer
cu toate
cărămizile rupte
ca niște oase smulse
din carne
făcute grămadă
peste care pășește
viața
ca un om beat
care se prăbușește
nu la pământ
ci în pământ
și trage un vis mort
peste el să se învelească.