|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
mare vopsită cu un cer de păsări poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ottilia Ardeleanu [Tyly ]
2024-03-07
| |
depărtarea îmi pare un imens pod de lemn
fiecare pune câte o șipcă și trece
uneori ne temem să privim în jos
toate neîmplinirile se clatină
avem rău de ele
trecem cu greu ne ținem de o sfoară imaginară
ni se pare că ne prăbușim
și odată cu noi orice am bătut în cuie
viața dorințele iubirea
îmi vine să vopsesc tot ce am parcurs în albastru
să transform lemnul într‑o mare
până la picioarele mele din care arunc încălțările
deasupra să se formeze nori de pescăruși
umbrele trupului meu cuminte
din piept să iasă acele sentimente neastâmpărate
să se adune în cumulonimbus
|
|
|
|