agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-03-13 | |
îți zăresc privirea iscoditoare
din capătul opus al troleului. se zburătăcesc fire de praf în lumina ciufulită de zoaie. o clipă numai, pensulezi un gest înspre mine și capitulez: fă-mă drum și rigolă, peisaj alpin și sirop de pin, fă-mă să scap un suspin. un tort alunecă din palmele preotesei în stație la lizeanu. înghit în sec. — nuntă, bă! mă pomenesc gîdilat de sărmăluțele saturate de fixativ ale mătușii loreta de la calafat. de la masa tineretului mă stîrnește surîsul tău clinchetiu; stînjeneala mă mînă să mă schimonosesc: mă scufund cu talent, cu stînga la nas și dreapta fluturată sub candelabru. intră tortul miresei. alerg fără șansă în urma taxiului tău pe bulevardul obregia. uit cu totul de tort. — porți pe brațe catalogul, o cutie mai mare ca tine, închizi ușa cu piciorul și dai să te prăvălești la doi pași de catedră. un val de hăhăieli și chiloțeii tăi cu hello kitty ajung instantaneu pe instagram. tortul sărbătoritei supraviețuiește demnității tale. și iar nu mă bucur de tort. — ai mei invită la masă, de ziua lor, pe soții prosopelici și pe fiica lor, dumitrița, de mult plecații prieteni din canada. la joacă, copii! mă pune să-i dau o palmă la fund, fundul dumitriței tremură. la plecare, trece arătătorul peste tortul maică-mii și-l înfige ca apucata în gura lui taică-său. greața și erecția mă țin departe de tort. — punem mînă de la mînă să îți luăm tort; dezbatem la sînge între diplomat și red velvet. ne pitim care pe unde apucă, după draperii, prin dulapuri și în spatele canapelei. dai buzna pe ușă cu sutienul în mînă și mîna pe după gîtul unuia abia agățat. cu nodurî în gît, consum toată seara consolîndu-l pe victor, care chiar te iubea. cine să mai aibă poftă de tort? — mînuțele căuș, parcă ispitind ploaia, ochișorii bulbucați și pofticioși. să-ți mai pun o felie, puișor? mîinile care frământă în copaie, față cu mînuțele care ne frămîntă la ore mărunte. făina și drojdia, coca lăsată în fereastră să crească, o rochiță poate mai fistichie, tortul din care ne tot înfruptăm.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate