Lumina e-o tăcere dumnezeie
O-aud în mine duhul cum îmi spală
Şi creşte-n florii inimii petală
Şi-n sânge vieţuirea o încleie.

Iar clipa nemuririi e egală
Când vii şi leneş mi te faci femeie
Iar brâurile noastre se încheie
Şoptind a pruncului sosire-n fală.

Iar noaptea mai avea răgaz de stele
Cu fratele cuvântului incest
Suind în foaie taina rănii mele.

Cu limbă nevorbită mă atest
Aştept în zori, genunchi în temenele,
A soarelui enigmă de la est.