mereu merg cu singurătatea de mână
la cumpărături
la cinema
la întâlnirile cu moartea
povestim despre una- alta
până mi se așază pe pleoape somnul
și pe inimă toate iubirile
pe care le-am pierdut cândva
din cenușa lor
mi- am făcut un adăpost
lângă un vecin depresiv
trecem unul pe lângă altul
și ne salutăm militărește
dimineața și la începutul serii

și da singurătatea mea e frumoasă
ca iarna la prima zăpadă
sub ochii lui Dumnezeu
nu nu ne certăm niciodată
chiar dacă uneori
nu suntem de acord
cu facerea și sfârșitul lumii
deși ea ar trebui să- și limiteze părerile
nu nu o contrazic
de fiecare dată în inima mea
se cuibărește o teamă
teama de a nu mai avea și mâine o zi
în drumul spre casă seara
devine din ce în ce mai tristă
ne încotim ca doi școlari traumatizați
și bolborosim câte ceva
despre adevărul unuia și al celuilalt
nu nu o mai contrazic niciodată
cu atât mai mult cu cât
aș vrea să mi- o injectez sub piele
să fim doar un Eu și o Ea