E frig, e-atât de frig că se aude
Cum dârdâie atomii-n gheață,
Străzile sunt de oameni nude,
Nimic nu-i viu, nu se observă viață.

E ger de crapă-n zare asfințitul,
Soarele fuge-n căutare de cojoc,
I-a înghețat naturii coloritul,
E totul alb, culori nu sunt deloc.

Pădurea a-mpietrit ca cimentată,
Nimic nu mișcă, gerul e suprem,
Întreaga lume zace înghețată
Iar zeii frigului de bucurie gem.

Eu stau în parc, aproape degerat,
Probabil voi muri dacă nu strig,
Mi-e imposibil, gura mi-a-nghețat,
E clar că voi muri curând de frig.

Haide, iubito, hai să mă găsești,
Deși iubirea ta sfidează frigiderul,
Chiar de m-ai auzi, tu oricum ești
De zeci de ori mai rece decât gerul...