nu mai sunt tânără.
dar dacă niciodată n-am fost?
în fond, se înseamnă tinerețea?
în locul ei zboară acum imagini
ca niște artificii
ca niște licurici

un drum spre casă
într-o noapte senină de iarnă
o îmbrățișare un cuvânt
pe care abia l-am șoptit
o dimineață de august
când soarele era una cu mine
o arsură puternică-n inimă
un țipat
un cântec de păsări
un hohot de plâns
mirosul unei pâini
gustul primei înfrângeri

acum
am siguranța că totul se-ntamplă
așa cum trebuie să se întâmple
că mâine vor mai fi atâtea de primit
și de iertat

a început să plouă
primăvara mijește timid
în casă e atâta liniște încât pot auzi cum timpul întoarce absent
o pagină pe care au am scris-o
demult

surâd a mirare
și-mi spun:
nu mai sunt tânără
într-adevăr
dar poate că niciodată n-am fost