tăcere fără capăt în câmpiile neelizee
(dedesubt lupte titanice așteaptă)

ploaia s-a rătăcit între tărâmuri
(pentru acest răgaz de sute de ori să te bucuri)

vântul trăiește ca un bezmetic amintirea iernii
(a uitat deocamdată focul)

chiar nimic nu e așa cum pare?
ba da, ba da, trecerea zilei
(și nici ea).