în codru doinelor hălăduiesc bizonii,
timpul își ia puterea din coarnele lor,
fluturii iubirii au părăsit coconii,
zboară fericiți prin raiul florilor.

între munți glorioși domnesc epigonii,
destramă cu gândul negura norilor,
timpul se primenește în rouă de begonii,
răsare bucuria în calea zorilor.

înmuguresc speranțe, este primăvară,
cu zefirul în brațe dansez bolero,
nimic în viață nu-mi mai pare povară,
în lupta cu năpasta- io vincero.

asimilez lumina diafană, tandră,
transform în cântec a clipei meandră.